Viața lui Iisus Hristos: De la Naștere la Înviere
🎧 Ascultă acest articol în variantă audio:
Iisus Hristos este figura centrală a creștinismului și una dintre cele mai influente personalități din istoria omenirii. Pentru creștini, El este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul și Mesia promis în Vechiul Testament. Viața, moartea și învierea Lui reprezintă temelia credinței creștine și izvorul nădejdii mântuirii.
Iisus s-a născut în Betleem, într-un context social și religios specific poporului evreu aflat sub dominația Imperiului Roman. Potrivit Evangheliilor, mama Lui era Fecioara Maria, o tânără neprihănită din Nazaret, logodită cu Iosif, un tâmplar drept și temător de Dumnezeu. Nașterea Sa a fost una miraculoasă, conceput prin Duhul Sfânt, iar îngerul Gavriil a vestit Mariei că va aduce pe lume un fiu care va fi numit Fiul Celui Preaînalt.
Iosif a acceptat această veste și a crescut pe Iisus ca pe propriul său fiu. Astfel, Iisus a crescut în casa lui Iosif și Maria, în Nazaretul Galileii. Nu se cunosc foarte multe detalii despre copilăria Lui, în afară de episodul din templul din Ierusalim, când, la vârsta de doisprezece ani, Iisus a fost găsit discutând cu înțelepții și rabinii, uimindu-i cu înțelepciunea Sa.
Lucrarea publică a lui Iisus a început în jurul vârstei de 30 de ani, după ce a fost botezat de Ioan Botezătorul în râul Iordan. La acest moment, cerurile s-au deschis, Duhul Sfânt s-a pogorât peste El în chip de porumbel, iar o voce din cer a spus: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”
Timp de aproximativ trei ani, Iisus a predicat în toată Galileea, Iudeea și împrejurimi, adunând mulțimi și ucenici. Mesajul Său central era „Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția Cerurilor.” A rostit parabole, a făcut minuni – a vindecat bolnavi, a înviat morți, a alinat suferințe, a alungat demoni – toate acestea confirmând nu doar compasiunea Sa, ci și autoritatea divină.
A ales doisprezece apostoli care L-au urmat și cărora le-a transmis învățătura Sa în mod direct. Iisus a vorbit despre dragostea față de Dumnezeu și față de aproape, despre iertare, smerenie, credință și adevăr. A pus accent pe transformarea inimii, nu doar pe respectarea exterioară a legii.
Totuși, mesajul Său a stârnit opoziția conducătorilor religioși ai vremii. Autoritatea cu care vorbea, critica fățărniciei fariseilor, dar și faptul că se autoproclama Fiul lui Dumnezeu au dus, în cele din urmă, la condamnarea Sa. A fost arestat, judecat în mod nedrept, bătut, batjocorit și răstignit pe cruce la Golgota. Moartea Sa a fost văzută de creștini ca o jertfă supremă pentru păcatele omenirii – „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.”
După trei zile, potrivit Scripturii, Iisus a înviat din morți. Aceasta este piatra de temelie a credinței creștine. Învierea nu este doar o speranță de viață după moarte, ci dovada că moartea a fost înfrântă și că Iisus este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. S-a arătat ucenicilor, femeilor mironosițe și altor credincioși, întărindu-i în credință.
După patruzeci de zile, Iisus S-a înălțat la cer, promițând trimiterea Duhului Sfânt, care s-a coborât la Cincizecime (Rusalii). De atunci, El este mărturisit în crez: „S-a răstignit pentru noi în vremea lui Ponțiu Pilat, a pătimit și S-a îngropat. Și a înviat a treia zi, după Scripturi. Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui.”
Familia lui Iisus, pe linie umană, este legată de tribul lui Iuda și casa lui David. Evangheliile oferă genealogii diferite (Matei și Luca), dar ambele îl prezintă pe Iisus drept urmaș legitim al regelui David. Frații și surorile menționate în Biblie sunt interpretați de unii ca rude apropiate (veri), nu frați biologici, în conformitate cu doctrina Fecioriei perpetue a Mariei.
Viața lui Iisus Hristos continuă să inspire miliarde de oameni. El este considerat Mântuitorul, Regele Împărăției Cerurilor, și modelul desăvârșit de iubire și ascultare față de Dumnezeu. Mai mult decât un profet sau un învățător, Iisus este, în credința creștină, Dumnezeu întrupat, care a coborât între oameni pentru a-i salva.
A-l urma pe Hristos înseamnă a trăi în spiritul Evangheliei – cu iubire, iertare, smerenie și nădejde. Cuvintele și faptele Sale au traversat veacurile, iar crucea și învierea Lui rămân semnele supreme ale jertfei și biruinței asupra păcatului și morții.
Vezi și: Cheia lui David – Ce simbolizează? și Rolul lui Iisus în Împărăția Cerurilor.
