Triburi și zei: Când oamenii au început să-și caute dumnezeii
Înainte să existe orașe, înainte să se inventeze scrisul, oamenii deja încercau să deslușească misterele vieții. Ploaia care cădea din senin, fulgerul care spinteca cerul, moartea care venea pe neașteptate - toate acestea cereau explicații.
Nu poți înțelege civilizațiile vechi fără să le cunoști zeii! Babilonienii? Credeau că lumea a apărut din haos, din Tiamat cea nesupusă. Egiptenii? Pentru ei, faraonul nu era doar conducător, ci și zeu întrupat - cred că de-aia și-au permis să ridice piramidele alea colosale, că doar nu le făceau pentru muritori de rând! Și cât au ținut-o tot așa, milenii întregi...
Dar să nu credeți că religiile astea străvechi erau doar poezie și basme. Nu, nu! Erau chestii cât se poate de practice, legate de viața de zi cu zi. Când preotul incan - ori aztec, nu mai știu exact - citea stele ca să prezică ploile, nu făcea filozofie pe stomacul gol... de asta depindea recolta!
Și în popor au rămas obiceiuri din astea, vechi de când lumea... Și acum bunicile mai pun busuioc sub pernă în nopți anume ca să-și viseze ursitul fetele. Sau ce să mai zicem de usturoiul contra strigoilor? Sunt lucruri care n-au nicio logică pentru mintea modernă, dar care s-au transmis din tată-n fiu, vorba aia - "așa am apucat din bătrâni".
Te-ai gândit vreodată de ce toate culturile, până la una, aveau ritualuri de sacrificiu? Nu conta dacă erau mayași sau greci sau triburi din Africa - toți simțeau nevoia să dea ceva zeilor. Parcă era un instinct! Unii dădeau animale, alții fructe, cei mai disperați - chiar oameni. Cred că de-aia a și prins creștinismul așa bine - tot un sacrificiu la bază, dar făcut odată pentru totdeauna, nu trebuia repetat la nesfârșit.
Oricum, arheologii se ceartă mereu pe interpretări. Mai găsesc câte-o statuie sau un vas pictat și gata, își imaginează tot felul de ritualuri complicate! Dar cine poate ști cu adevărat ce gândeau oamenii acum 5000 de ani? Poate că statueta aia de femeie n-avea nimic de-a face cu fertilitatea, poate era pur și simplu o jucărie pentru copii!
În China, împăratul nu putea domni dacă-l părăsea "Mandatul Cerului". Și se vedea asta în dezastre naturale - venea o secetă sau un cutremur, gata, era clar că zeii nu-l mai suportă pe împărat. Foarte convenabil și pentru rebelii care voiau să preia puterea.
Vedele indiene? Niște texte încâlcite. Le tot repetă brahmanii de mii de ani și probabil că nici ei nu mai înțeleg jumătate din ce zic acolo.
E ciudat totuși că găsim aceleași teme peste tot - un mare potop care distruge lumea, un erou care aduce civilizația, zeul care moare și învie. Ce să însemne asta? Că toți oamenii gândesc la fel, indiferent unde se nasc? Ori că toate religiile au pornit dintr-o sursă comună, acum foarte mult timp?
Și în ziua de azi, dacă vezi pe cineva că scuipă în sân când trece o pisică neagră pe drum, sau că nu pune pălăria pe pat că "aduce ghinion", te uiți la el ciudat, dar în adâncul sufletului mai simți și tu un fior. Pentru că, la urma urmei, cine poate garanta că nu există cu adevărat nimic dincolo de lumea asta văzută?
Poate că asta ne unește pe toți - întrebările care ne macină: de unde venim? Încotro ne ducem? Ce se află dincolo de moarte? Răspunsurile s-au tot schimbat de-a lungul timpului, dar întrebările au rămas mereu aceleași.
Îți recomandăm să citești și alte articole de pe blogul nostru, cum ar fi: - Cum ajungi în Rai? - Ce spune Biblia despre liber-arbitru? - Frica de moarte și cum să o depășești - Cheia lui David – semnificația biblică
