Care era numele lui Dumnezeu în Bibliile vechi?
Numele lui Dumnezeu este un subiect profund și fascinant, menționat de mii de ori în textul original al Bibliei. Încă din cele mai vechi timpuri, Scriptura a păstrat acest nume sacru, dar în multe traduceri moderne el a fost înlocuit cu titluri precum "Domnul" sau "Dumnezeu".
Tetragrama sacră: YHWH
În manuscrisele ebraice ale Vechiului Testament, numele divin apare sub forma Tetragramei YHWH (יהוה). Acest nume a fost revelat lui Moise la rugul aprins, când Dumnezeu i-a spus: „Eu sunt Cel ce sunt” (Exodul 3:14). Acest pasaj este strâns legat de numele YHWH, care exprimă existența eternă și suveranitatea divină.
Însă, odată cu trecerea timpului, evreii au considerat acest nume prea sfânt pentru a fi rostit. În locul lui, au folosit titluri precum Adonai (Stăpânul) sau Elohim (Dumnezeu). Pentru a evita rostirea sa, în manuscrisele biblice, atunci când apărea YHWH, cititorii evrei spuneau Adonai.
Cum se pronunță numele lui Dumnezeu?
Deoarece în scrierea ebraică antică nu existau vocale, pronunția exactă a numelui lui Dumnezeu s-a pierdut. Unii cercetători cred că pronunția originală ar fi fost Yahweh, dar această formă nu poate fi confirmată cu certitudine. În Evul Mediu, s-a popularizat forma Iehova, derivată din combinarea consoanelor YHWH cu vocalele de la Adonai.
Numele lui Dumnezeu în traducerile Bibliei
În traducerea greacă a Vechiului Testament (Septuaginta), realizată în secolul al III-lea î.Hr., Tetragrama a fost înlocuită cu Kyrios (Κύριος), care înseamnă „Domnul”. Această practică a fost preluată și de traducerile ulterioare, inclusiv în multe versiuni moderne ale Bibliei, unde în locul numelui lui Dumnezeu apare „Domnul”.
În unele traduceri mai vechi ale Bibliei, cum ar fi Biblia lui Luther sau traducerea King James, apare forma Iehova. Totuși, această variantă a apărut relativ târziu, prin influența Evului Mediu.
Importanța numelui lui Dumnezeu
Biblia subliniază de multe ori importanța numelui divin. De exemplu, în Psalmul 83:18 scrie: „Ca să se știe că Tu, al cărui nume este Domnul, ești Cel Preaînalt peste tot pământul.” Isus însuși, în rugăciunea sa, spune: „Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău” (Matei 6:9), subliniind astfel importanța acestuia.
Deși nu cunoaștem exact pronunția numelui lui Dumnezeu, Biblia ne arată că acest nume este un simbol al puterii și autorității divine, iar cei care îl cinstesc vor găsi pace și încredere în El.
