Cine ajunge în Rai?
Se spune adesea că doar cei care cred în Dumnezeu pot ajunge în Rai. Dar ce se întâmplă cu oamenii care nu au credință, dar care trăiesc după principii de dreptate, bunătate și iubire? Vor fi ei respinși de Dumnezeu doar pentru că nu L-au cunoscut?
Isus ne oferă un răspuns clar în Matei 25:34-40:
„Apoi Împăratul le va zice celor din dreapta Lui:
– Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu; moşteniţi Împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la întemeierea lumii! Căci Mi-a fost foame şi Mi-aţi dat să mănânc, Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat să beau, am fost străin şi M-aţi primit între voi, am fost gol şi M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi M-aţi vizitat, am fost în închisoare şi aţi venit pe la Mine.
Atunci cei drepţi Îl vor întreba:
– Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci, sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit între noi, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Şi când Te-am văzut noi bolnav sau în închisoare şi am venit pe la Tine?!
Iar Împăratul le va răspunde:
– Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aşa unora dintre cei mai neînsemnaţi dintre aceşti fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut!”
Așadar, ce vedem aici? Isus nu vorbește despre apartenență religioasă sau despre mărturisirea credinței. El spune clar că faptele iubirii sunt ceea ce contează. Cei care au făcut bine nu știau că Îi slujeau lui Dumnezeu, dar cu toate acestea, au fost binecuvântați.
Mai mult, în Romani 2:14-15, Apostolul Pavel explică despre cei care nu au primit Legea, dar o împlinesc prin însăși natura lor:
„Când Neamurile, care nu au Legea, fac din fire lucrurile Legii, ei, măcar că nu au Legea, își sunt singuri lege, prin faptul că arată lucrarea Legii scrisă în inimile lor; conștiința lor dă mărturie, iar gândurile lor fie îi învinovățesc, fie îi apără.”
Asta ne arată că Dumnezeu a sădit în inimile oamenilor un simț al binelui și dreptății. Chiar dacă cineva nu cunoaște numele Lui, dar trăiește după aceste principii, urmează deja calea Lui.
În final, avem și un verset esențial din 1 Ioan 4:8:
„Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.”
Dacă Dumnezeu este dragoste, înseamnă că orice om care iubește și face binele Îl urmează, chiar fără să știe. Și oare un Dumnezeu plin de dreptate și milă l-ar respinge pe un astfel de om?
Adevărul pare evident: ceea ce contează nu este doar numele credinței, ci viața trăită în iubire și dreptate.
